Ce sarac pare cerul dupa un foc de artificii…

Luminile se sting… Aaaahh! Un pocnet se aude, o dara de lumina incepe sa se catere pe cer si pare sa se opreasca inainte de a se transforma intr-un fulger, urmat de zgomotul unui tunet ratacit. Oooh! Imediat apar stelele de foc colorate in rosu, verde, albastru, trasee scan-teietoare drepte curbilinii cu maiestrie forme venite din univers.

Din alta parte de pe sol se aud sunetele ascutite ale serpisorilor, pocnetele cu accente variate ale petardelor, jeturile curgatoare ale cascadelor sau vulcanilor. Acolo sus, urca intr-un ritm sacadat coloane de paiete stralucitoare, cozi ale unor comete ce vin din intuneric…se sparg apoi in corole luminoase, eliberand sute si mii de particule incandescente ce cad ca o ploaie eliberatoare peste pamant. Apoi totul se accelereaza, mai sus, mai larg, intr-un crescendo misterios ce impune teama si deopotriva respect.

O salva finala vine si inchide totul, parca intr-un tipat de durere cereasca…spectacolul s-a terminat! La revedere si pe curand suna intr-un limbaj detonant o noua invitatie la spectacolul de artificii.